Cum protejam o sculptura?

                                                                                                 

  Multi colectionari de arta inchid ochii cand vine vorba de a avea grija de sculpturile lor.  Dupa cum bine stiti sunt proaspat imbogatiti, si nu numai, care isi amplaseaza sculpturi pe proprietatea lor, iar apoi ( constat) nu se mai gandesc la ele.  Daca ai 4 masini ai si o persoana ce se ocupa non-stop de ele, apoi de ai  o sculptura sau mai multe, poate inestimabile, te zgarcesti   sa le intretii!

  Multi oameni traiesc cu impresia gresita ca sculpturile fabricate din metal, marmura sau plastic, sunt mai putin vulnerabile, mai putin capricioase decat picturile. Nu e chiar asa! Deteriorarea poate surveni in multe feluri si expunerea unei sculpturi nu este asa simpla . Nu e vorba doar de montarea  ei iar apoi  o abandonezi  pentru urmatorii 20 de ani ( mai ales cand piesa este afara).

 Multi oameni isi imagineaza ca o sculptura este rezistenta.  De fapt este foarte fragila si ar trebui sa se aiba mai mare grija de ea.

Cateva sfaturi pe gratis!

Longevitatea unei sculpturi, expusa in interior sau exterior, incepe cu o montare adecvata.

 Categoric ca ar trebui sa aveti sculptura profesional montata. O sculptura  are  propriile ei nevoi  din punct de vedere al amplasamentului,  manipularii si al asigurarii .  Functie de materiale, un instalator poate recomanda un amplasament adecvat.

Iata de ce  sculpturile pictate ar trebui sa fie amplasate departe de geamuri, unde nu se pot decolora; cele de marmura si ceramica nu ar trebui sa fie expuse intr-o zona cu mult  trafic unde pot fi lovite; de asemenea  lucrarile de mari dimensiuni, de metal ar trebui tinute departe de zonele cu stropitori de gradina.

  Greutatea si stabilitatea unui obiect sunt factoir importanti.

  Instalatul sculpturii nu este indeajuns.

  Ori inauntru ori afara, sculpturile trebuie sa fie supuse anual unei spalari/ceruiri profesioniste pentru a inlatura potentialele substante periculoase si tot odata sa fie protejate de viitoare pericole. Sculpturile outdoor sunt indeosebi predispuse la riscuri. Schimbarile de temperaturi sunt foarte daunatoare materialelor, mai ales cand schimbarile sunt rapide.

Desi nu se constientizeaza  sunt multi factori ce ar putea sa afecteze o sculptura, incluzand apa ce sta pe obiect, ce ingheata si se dezgheata in fiecare an. Intr-o curte, de exemplu,  gazonul  necesita multa apa, fertilizare, elemente care pot deprecia o sculptura foarte rapid.

  Multe din materialele folosite pentru sculpturile outdoor nu pot rezista pentru mult timp si este nevoie sa fie verificate. Metalul ” Cor- steel” nu a rezista in pofida asteptarilor ( uitati-va la rezistenta in timp a podurilor  care se strica cel mai adesea datorita acidului si sarii de pe strazi).

Un bun exemplu este Coloana Infinitului a lui Brancusi care a suferit o renovare recenta datorita slabirii structurii interioare.

  Multi  artisti folosesc lemn. Aici situatia este si mai tragica pentru ca, oricat de tratat ar fi el acesta se deterioreaza cu mare rapiditate. Un bun exemplu se afla la Sarmizegetusa Regia, unde pilonii de lemn de stejar montati acum 30 de ani la turnarea filmului Dacii au putrezit aproape in intregime, desi au fost tratati cu pacura asemeni traverselor de tren.

   Apoi sunt matriale plastice si rasini ce au fost folosite de catre artisti pentru aproape 40 de ani. Cateva nu sunt asa rezistente. Plasticul este creat printr-un proces chimic, iar substantele se dezintegreaza incet, soarele le face casante iar inghetul le poate sparge.

Piatra este, cu siguranta, cea mai rezistenta la factori climaterici dar lucrarea trebuie sa fie foarte bine amplasata cu o fundatie sanatoasa, calculata de un inginer.

Amanunte despre patrimoniu public din parcuri, tabere de sculptura nici nu are rost sa va ofer, pentru ca ele sunt cunoscute. Mai rau decat natura, asupra acestor bunuri publice a actionat omul. La Magura Buzaului statuile sunt trantite, sparte, distruse.

Colectionarea artei are responsabilitati !

In ultima vreme tot mai multi romani cumpara arta din casele de licitatii si de la intermediari fara a avea cultura si cunostiintele necesare protejarii si restaurarii unor lucrari de importanta.Preocuparea principala nu esta la cine ajung aceste lucrari si cat de scoliti sunt posesorii lor ci, fiind vorba de un patrimoniu national , daca ei sunt capabili sa pastreze si administreze aceste lucrari.

Tot mai multe lucrari mutilate imi trec prin mana in ultima vreme ceea ce m-a facut sa remarc faptul ca exista un grad de incultura al cumparatorului, intermediarului si galeristului care va duce curand la degradarea si asa saracitului patrimoniu national. 

Iata cateva lucruri pe care trebuie sa le stie orice nou imbogatit roman, cu pretentii de colectionar, in asa fel incat sa nu distruga un bun care nu mai poate fi inlocuit.

Pentru asta am apelat la recomandarile lui Charles von Nostitz care este restaurator de arta, doctor in istoria artei si restaurare al New York University, Institute for Fine Arts unde si preda. El a participat la restaurarea tablourilor maestrilor clasici la Metropolitan Musem timp de un deceniu. 

Iata, asadar, cateva sfaturi pe care le ofera colectionarilor prin intermediul firmei de asigurare AXA divizia de fine art, un segment al asigurarilor care lipseste de pe piata romaneasca a asigurarilor. ( Voi reveni curand pe subiectul asigurarilor de arta in Romania).

 Mai intai, cateva obligatii ale posesorilor de arta conform lui Charles von Nostitz:

1.A avea un tablou valoros inseamna a avea si responsabilitatea de a sti totul despre acea lucrare. Asa ca un dosar care sa inmagazineze toate datele despre lucrare, rapoarte privind conditia si starea e absolut necesar.

2. Firul cu care e agatat  tabloul trebuie sa fie din otel, trecut prin doua inele semirotunde atasate ramei, niciodata sasiului. Tabloul trebuie agatat de amandoua inelele! E foarte important ca el sa nu cada din perete.

3. Temperatura ideala este de 22 de grade si umiditate relative de 40-55%. Pentru o mai buna protejare tabloul trebuie ferit de calorifere, radiatoare, seminee.

4. Din timp in timp lucrarea trebuie umidificata, incalzita si presata pentru a revitaliza panza.

(Termenul “Old Master” se refera la lucrari de arta din perioada sec 13-18 implicit lucrari pe lemn pictate cu tempera, ulei sau o combinatie. Desi vechi, lucrarile nu sunt neaparat fragile. Totusi, ele au supravietuit  nenumarate schimbari de temperature si climat.)

Cateva sfaturi de urmat dupa ce ati achizitionat o lucrare:

 1. Examinarea Initiala

Cu siguranta, inainte de a cumpara o lucrare “Old Master” ar fi bine ca un restaurator sa o examineze si evalueze. La sfarsit cereti un raport scris. Casele de licitatii si dealerii va vor lasa, in cele mai multe cazuri, sa examinati lucrarile cu lampa ultraviolet care destainuie amanunte importante destre retusuri, autenticitate si autor. Examinarea prin extraexpunere ( marire in lumina puternica) poate spune multe despre starea reala a lucrarii.

2.Documentarea

A avea o lucrare “Old Master” implica responsabilitatea de a sti totul despre ea. Lucrarea trebuie fotografiata fata/spate dupa care notati numele  autorului, titlul, anul, materialul, dimensiunea si ordinea propietarilor anteriori pe care i-a avut.

Atasati factura de cumparare, expertiza tehnica initiala si oricare alta informatie care a fost livrata la achizitionare.

Mentionati daca lucrarea a fost expusa sau mentionata in cataloage, carti .

Mentionati orice actiune de curatare sau restaurare efectuata asupra lucrarii.

3.Intretinerea

Inramati lucrarea imediat ce ati intrat in posesia ei. Nu incercati sa o inramati singur si nici nu bateti cuie in sasiul lucrarii pentru a o atasa unei rame. Odata inramata, atarnati-o imediat. Daca nu puteti singur apelati la un specialist. Nu o stocati pe posea temporar, mai bine pastrati-o intr-o cutie sigura, ca cele de transport, pana ii gasiti un loc de expunere.

4.Cand sa apelati la un restaurator

In clipa in care vedeti modificari de la starea initiala. Fotografiile initiale pot fi de mare ajutor pentru a compara. Cateva situatii insa, cer interventia unui restaurator:

Vopsea care de desprinde

Umflarea vopselii pe panza

O pelicula alba care se aseaza peste imagine

Ingalbenirea sau decolorarea varnishu-lui

Degradarea cu apa a ramie sau panzei

Pete sau picaturi

Murdarie excesiva

Aceste probleme necesita reparatii imediate pana degradarea nu devine ireversibila. Uneori restauratorul nu poate restaura tehnica folosita de autor iata de ce o lucrare de ulei poate fi restaurata cu acuarela, intentia fiind de a recreea un efect nu tehnica.

Un tablou poate arata opac atunci cand vechiul varnish s-a alterat. Indepartarea lui poate reda adancime imaginii dar trebuie facuta de catre un restaurator autorizat, in niciun caz de dumneavoastra.

5.Panza

Multe lucrari “Old Master” pictate pe panza incep incet-incet sa se destrame la margini. Desi petecele pe spate au fost o practica acceptata multa vreme acum se incearca evitarea lor. In timp forma petecului incepe sa devina vizibila si pe fata. Orice intindere sau peticire gresit facuta duce la reducerea semnificativa a valorii lucrarii. Nicio operatie de re-intindere nu se recomanda fara o realabila umidificare si tratare a panzei.

Cu alte cuvinte restaurarea, pastrarea in bune conditii si respect fata de o opera de arta duce la protejarea si imbogatirea patrimoniului cultural national (pentru cine mai are cat de cat conceptual asta)

Andy Warhol - Dracula, 1980